LOGIN
UTILIZATOR
PAROLA
 
cont nou
am uitat parola
 

Cauta in ofertele agentiilor

Oferte de la agentii

Trimite agentiilor partenere o solicitare de pret si conditii pentru vacanta ta viitoare. Cerere oferta

 
Prețuri afișate în:

coach backpack sale
North Face Realization Jacket
Buy Tiffany Necklaces
UGG Classic Paisley Boots
canada goose shop

Calatoreste.ro

  

  Planificarea Calatoriei
Pașapoarte, vize, vămi
Bagaje
Sanatate
Echipament
  Informatii utile
Fusul orar pe glob
Sfaturi de calatorie
Coduri telefonice
Ambasade si consulate
Mersul trenurilor, bilete avion
Sisteme de masura
Convertor valutar

unde iti poti petrece vacanta?

Cautare avansata
1. croaziera
2. fus orar
3. lacul rosu
4. liban
5. lisabona

Calatoreste.ro / Altfel de vacante / Aventura

Huayana Potosi 2006- Stefan Roman
Participanți: Stefan Roman, grup de francezi

Perioada: 4 - 5 octombrie 2006
Zona: Huayna Potosi, La Paz, Bolivia
Altitudine: 6088 m





Ziua de marti, 3 noiembrie, am folosit-o pentru a repara camera video si mi-am organizat transportul pana in pasul Zongo cu 50 de bolivianos (5 EUR). Deasemenea am mai facut si cumparaturile necesare pentru cele doua zile pe munte. Dimineata la ora 9 am plecat din centrul orasului spre refugiul Huayna Potosi aflat la 4800 m – o cabana moderna cu toate conditiile si spatiu pentru 15 turisti. Afland de posibilitatea de a dormi in refugiul din tabara de baza, am lasat cortul in cabana pentru a avea rucsacul mai usor.

M-am alaturat unui grup de doi turisti francezi din Reunion si celor doi ghizi, cu care in 3 ore am urcat pe poteca bine batuta pe morena laterala a ghetarului la Refugio Alto Huayna Potosi, tabara de baza la 5130 m. Acolo se mai aflau un neamt, doua elvetience si un israelian de origine rusa, fiecare cu propriul sau ghid. Refugiul este o cabana simpla de piatra, cu o sala de masa la parter si saltele pentru dormit la etaj. Cabana este administrata de comunitatea rurala din pasul Zongo. Treizeci de metrii mai sus se afla un refugiu rustic de tabla numit si lata

(doza), apartinand agentiei de turism Huayna Potosi Trekking. Cele doua ore de soare care le-am prins in tabara le-am folosit pentru a face poze si a ma odihni la povesti cu ceilalti turisti. In pod mi-am gatit apoi o supa de taitei cu legume inainte de a ma culca.


La miezul noptii s-a trezit toata lumea pentru a se echipa si a lua micul dejun – pentru ca la ora unu toate grupurile sa ne aflam la intrarea in traseu, la nici 50 de metrii de cabana. Pentru a-l imblanzi pe Apu, Zeul Muntilor, i-am lasat o mica jertfa si i-am cerut permisiunea pentru a urca muntele. Cu acordul sau si cu o zapada tare, temperatura de vreo -8°C si cer senin, conditiile erau date pentru o escaladare cu succes. Eu m-am lipit din nou de perechea franceza. Mai intai se urca spre un semi-platou, pe marginea caruia se avanseaza pana intr-o zona

deschisa de vale la capatul careia, dupa trei ore de la plecare se afla prima portiune dificila. E un perete de 70 de grade cu o lungime de 25-30 de metrii si o crevasa adanca la baza. Echipa de elvetience a renuntat aici, desi erau experimentate si bine asigurate de catre ghid. De fapt toti mergeau in coarda, mai putin eu, motiv pentru care fiecare pas era bine calculat. Desi pentru mine era primul perete de gheata asa de inclinat, simteam o siguranta foarte mare la ceea ce faceam. Verficam fiecare priza de coltar si piolet de doua, trei ori inainte de a face urmatorul pas. Asteptand ca elvetiencele sa se retraga din perete, au inceput sa-mi inghete putin degetele de la picioare. La 10 minute mai vine un mic perete de 5 metrii si apoi o portiune cu crevase care trebuie ocolite. Inca o ora de mers la panta mica si se ajunge la baza ultimului abrupt spre varf, o panta de 45-50 de grade de 130 m diferenta de nivel.

Grupul meu, desi plecasem primii de la cabana, am ajuns sa fim ultimii. Tipul din grup era epuizat si pasea tot mai greu. Prin comentariile si atitudinea lor, ghizii erau foarte demoralizatori si dezcurajau clientii de a mai continua pentru a avea o usoara zi de munca. Cu toate incercarile de a-i ridica moralul, ciocolata, biscuiti si stafide, n-am reusit sa-l conving sa continue, asa ca am fost nevoit sa fac restul pe cont propriu. Israelianul ajunsese deja pe varf iar neamtul era pe la trei sfertul pereteului cand am inceput urcarea. Aici am trait sentimentele puternice care te

incearcă in astfel de situatii: frica de a nu aluneca / cade, fiind neasigurat, in alternanta cu hotararea si determinarea de ajunge pe varf. Vroiam sa urc rapid pentru a cobori asigurat cu una dintre cele doua echipe. Pasii deveneau automatici si ritmul crestea… insa la 25 de metrii de varf a trebuit sa fac o pauza de cateva minute, timp in care neamtul cu ghidul sau au inceput deja coborarea. Nu vroiam sa renunt la varf, asa ca dupa ce m-am auto-incurajat, in doua minute am atins varful Huayna Potosi, 6088 m. Pe masura a fost si satisfactia la absorbirea peisajului ce mi se deschidea de pe varf – la vest lacul Titicaca unde se puteau recunoaste insulele mari, in apropiere Cordillera Real cu Nevado Illampu, inspre sud marea de nori ce se ridica din padurea tropicala si catre este, Nevado Illimani cu varful sau ascutit isi arata maretia. Nici emotiile pentru coborare nu au putut tulbura aceasta satisfactie si mandrie, fiind sigur ca daca un ma grabesc si sunt foarte atent, ajung cu bine la cabana.



Dupa vreo 25 de minute pe varf, la ora opt jumate am inceput si eu retragerea. Coborarea abruptului a durat la fel ca si urcarea, in jur de o ora si un sfert, dupa care in ritm linistit am continuat pe portiunile mai line. Soarele inmuiase zapada și ma cufundam tot mai adanc in zapada. Noroc ca cei doi pereti erau in umbra, astfel n-am avut probleme, desi emotiile erau prezente la fiecare pas. La ora douasprezece, după 11 ore in traseu am ajuns inapoi la tabara de baza. Impreuna cu israelianul am coborat in alte doua ore in pasul Zongo, de unde am prins o

ocazie spre La Paz, ajungand la ora cinci dupa masa in centrul orasului. Recompensa pentru aceasta reusita a fost un incredibil gratar argentinian seara intr-un restaurant select din zona de sud a La Paz-ului.

www.stefanroman.com

  Alte articole din Aventura
Lumea de dincolo de prize…
Despre schi si despre nisip
Ciucasul,un munte misterios
Trekking- Stefan Roman in Coropuna 2006
Program individual de rafting
Concurs Mountainboard.ro
Alpinism pe Coasta Dalmata
Tabara de cercetasi pe plaiuri apusene
Saptamana aventurii
Lectii de parapanta
Mountaiboard, un nou sport in Romania
Asigurarea medicala pentru practicantii de sporturi extreme
Canioning in Cheile Nerei
Jamaica- seria Stefan Roman
Titicaca 2006- Seria Stefan Roman
Trekking-seria Stefan Roman
Prin șapte țări pe două roti- seria Stefan Roman
Transalpin 1997- seria Stefan Roman
Lectii de snowboard
Esti pregatit? Aceasta provocare este pentru tine!
Sporturile extreme